Așezare -Movila Strajei „Dealul Gâlmeiului”
În localitatea Cornești se află Monumentul Istoric „Movila Strajei – Dealul Gâlmeiului”, care datează din preistorie. Prima mențiune documentară a satului Cornești este din 1306, sub numele de Kend. În Evul Mediu una din cele mai importante latifundii ale familiei nobiliare maghiare Kendi.
Despre Movila Strajei unii localnici (care își ai aduc aminte), dintre cei mai învârsta ai satului susțin că locuia un boier cu numele de „KENDI” Sătenii nu știau adevăratul nume al dealului și l-au numit Cetate, pentru că erau niste ziduri foarte inalte, iar înainte de a se împădurii se vedea chiar și un loc de ușă în zid, iar sus pe Cetate era terenul drept și-l numeau platou, deacolo se vedea frumos în jos spre satele Stoiana și Cornești , unde erau situate grajdurile boierului. Iar boierul de pe platoul acela, își urmărea slugile cum lucrează pământurile pe care le deținea și cum hrăneau animalele și alte lucruri care se desfășurau la moșia lui. De la numele acestui boier se trage și numele satului, care pe vremuri se numea „Kend”, numit în limba maghiară (Magyarszarvaskend ) devenind Cornești în ziua de azi.
Acest Monument Istoric are mai multe legende. Bătrânii satului susțin că are legătură cu Cetatea Gelu de la Dăbâca.D-l Ungurean Petru în vârstă de 80 de ani spune că acest lucru îl știe de la părinți. Deasemenea și d-na Cernucan Elisabeta spune același lucru că din spusele părinților și bătrânii de pe vremea aceia când era ea de vreo 10-14 ani, spuneau că Cetatea de la Cornești are legătură cu Cetatea Gelu prin aceia ușă pe sub pământ, ușa care se putea observa în zid înainte de împădurire. Iar acum d-na Cernucan are vârsta de 62 de ani.
Cu mulți ani înainte pe acest platou aveau loc diferite evenimente, cum ar fi serbările de 1 Mai și altele. Deasemenea pe vremuri copiii de la școală mergeau anual pe platoul cetății unde se organizau diferite activități și jocuri. Iar profesorii le spuneau elevilor că acolo sus pe platou nu au voie să sară prea tare că dacă o să sară prea tare se poate să ajungă jos pe sub pământ prin odăile cetății. Pe vremea aceia fiind copii foarte mulți într-o clasă, profesorii organizau ieșiri dese și în funcție de anotim găseau activități potrivite. De exemplul în timpul primăverii se făceau ieșiri pe grupe pentru culesul Ghioceilor si al Cicibotei. Iarna era cel mai frumos peisaj pentru săniuș, schii sau chiar bulgăritul, fiind teren potrivit pentru ambele activități. Vara era/este sezonul fructelor de pădure: frăguțe, mure, iar toamna ciuperci iuți, gălbiori pe care îî aduna fiecare copil cu drag și binențeles aceștia nu pute-ai să nu îi cunoști.
Ungurean Petru – „În spatele cetății era o gaura si acolo era o comoara a cuiva. Apoi eo nu știu a cui, da știu numa că așe să zâce, că era/este o comoară”.
Cernucan Elisabeta – Cu ceva timp în urmă s-au făcut săpături și s-a găsit cărămizi , de aici se știe că acel loc nu este natural și este munca cuiva, fiind zidită /clădită de mână omenească.
„Movila Strajei” – Dealul Gâlmeiului – se află scris în Lista Monumentelor Isorice – 2015, Județul Cluj – Ministerul Culturii si Parimoniului Național; Institutul Național al Patrimoniului.
